Cugetări

Nitzche spune undeva: "Ai căutat cea mai grea povară şi atunci te-ai găsit pe tine însuţi". Iubesc natura cei ce înţeleg şi simt acest lucru.
(...)Nimic n-a fost niciodată, este şoapta care ne mângâie în amurguri şi uneori soarele ne-o scrie în toiul zilei pe un infinit albastru. Amurgurile ne dezvăluie, însă, toate echivocurile vieţii şi agonia falsă a oricărui amurg este un suprem echivoc.
(...) Nu sunt atât de nefericit pentru a fi poet..., dar nici atât de indiferent pentru a fi filozof. Sunt, însă, destul de lucid ca să fiu condamnat.
(...) Plictiseala - absenţa de muzică a materiei.
Melancolia - muzica inconştientă a sufletului.
(...) Lacrimile - muzică sub forma materiei.
(...) Cel mai frumos omagiu pe care-l poţi aduce unei femeii este să te gândeşti la ea când nu mai ai nimic de pierdut.
(...) Oricât ai vrea să te legi de lume, atâta vreme cât suferi nu reuşeşti decât să te îndepărtezi.Căci durerea, de-ar fi posibilă în paradis, ar inventa şi acolo o altă lume.
(...) "Omnul care are moartea înainte în tot ceasul biruieşte împuţinarea de suflet" (Patericul).
(...) Cucernicia atâtor singuratici a vrut să ne înveţe că în fiece loc cerul este egal depărtat de pământ.
(...) De câte ori sunt trist pare că au început ţesuturile să gândească... Numai în boală vedem ce puţin suntem stăpâni pe noi înşine.
(...) Vom astâmpăra vreodată insomnia umbrelor şi adormi-vom cândva întunericul?

Lacrimi şi sfinţi, Emil Cioran

1820-1919: Istoria României, câteva însemnări

1820-1822 Regimul absolutismului în forță: introdus după 1791 în Imp. Habsburgic și, după 1814, în Imp. Țarist; ambele imperii dețineau în granițele lor: Transilvania, Partiumul, Banatul, Bucovina și Basarabia. AC. provincii rom. au ajuns sub stăpânire străină în urma războaielor cu Poarta Otomană și au constituit "o parte a Chestiunii Orientale".

1821  Boierii refugia'i ]n Transilvania (Brașov) scriu memorii adr. Marilor Puteri pt. a nu fi acuzați împr. cu Tudor Vladimirescu.

Revol. condusă din Tudor Vladimirii Gorjului.

O parte a boierimii se refugiază în Transilvania.

Ocupația otomană: După mai bine de un sec. de domnii fanariote, sub presiunea întregii populații, Sultanul semn. mla 1 iulie 1822, rev. la domeniile pământene.

Noi memorii boierești adr. imperiilor vecine în care se susț. ideea unei uniri a Moldovei cu Țara Românească sub un Principe străin și înfăpt. "Daciei Mari".

1829: În Basarabia se imp., prin Regulamentul lui Voronoțov, regimul autoritar țarist.

1828-1834: Armatele rusești, sub comanda gen. rus Pavel Kiseleff, ocupă Principatele Române.

Se stabil. condominiumul de putere: Poarta rămâne Putere suzerană; Rusia devine Putere protectoare *până în 1856).

1841-1848: Mișcări sociale ale iobagilor mineri din Munții Apuseni - conduși de "doamna mo'ilor" Ecaterina Varga.

1849: Românii din Transilvania s-au opus anexării la Ungaria.

1851: În Transilvania se reintrod. Constituția maghiară din 1848.

 

1853-1856  Regimuri de ocupații militare

    1853: oct. - 1854 iulie, armata rusă;

    1854: iul.-aug., armata otomană;

    1854 dec. 1857 mart., armata austriacă.

Așezarea Țărilor Române sub garanția Marilor Puteri.

Imp. Otoman rămâne Putere Suzerană.

1859:Alexndru Ioan Cuza - ales domn de către Adunările Elective ale Moldovei și țării Românești.

1860-1861: Banatul - anexat Ungariei.

1861-1867: Dieta de la Sibiu (1863-1865): reprezentanți; 46 români, 42 unguri și 32 sași.

                    Lb. rom. dev. lb. oficială.

Este înlăt. A.I. Cuza de la putere.

1866: Se instaurează monarhia constituțională prin Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

1871Ș Basarabia dev. o simplă provin. în Imp. Țarist.

1877-1878 Mihail Kogălniceanu "suntem independen'i, suntem na'iune de sine stătătoare".

Dobrogea și-a recăpătat independența.

După modif. Art. 7 al Constituției din 1866, au primit drept de cetățenie română și locuitrorii de altă religie decât cea creștină..

Delta Dunării a rev. României.

1881- 1907: Parlamentul votează transf. României îm Regat (1881).

S-a unificat Partidul Național Român din Transilvania *1881(

Tratat secret semn. de carol I cu Austro-Ungaria la Viena (1883); în aceeași zi la ac. a aderat și Germania.

România denunță Convenția com. încheiată cu Austro-Ungaria (1885) din cauza politicii vamale a ac. stat.

Patriarhia din Constantinopol recun. autocefalia Bisericii O rtodoxe Române (1885).

1898: Semn. Convenției comer. româno-turcă.

1907: Răscoala țărănească din 1907.

1912: În primul război balcanic, România și-a menținut neutralitatea.

1913: România a intrat în al doilea răzb. balcanic în sprijinul Seerbiei și Muntenegrului.

S-a semn. pacea la București.

României i-a rev. sudul Dobrogei, regiunea cunoscută sub numele de cadrilater - județele Durostar și Caliacra până la linia Turk-Smil-Ekrene.

1914-1916: România și-a menținut neutralitatea  Moare Carol I, urmându-i Ferdinand.

1916, 4 aug.: România semn. tratatul cu Antanta.

1918: Unirea "e facto" Revenirea provincciilor românești la patria mamă:

27 martie:/ 9 aprilie, Basarabia;

15/28 noiembrie, Bucovina;

18 nov./1 dec., Transilvania, Crișana, Banataul și Maramureșul.

1919: România a introdus, cu începere de la 1 apr. Calendarul Gregorian (stil nou).

Un pic de curăţenie înaintea sărbătorilor de iarnă - Obiceiuri

Însemnări

- Un pic de curăţenie înaintea sărbătorilor de iarnă -

Simeon Mangiuca scrie în - “Colinda: originea şă însemnătatea ei astronomică şi calanderistică”: Turca (Ţurca), Brezaia, Cerbuţul şi Vasilica, care joacă în prima zi a lui Crăciun şi a Anului nou, nu sunt alta decât nişte măşti, adică un om învăluit”.

Din mitologiile şi regiunile popoarelor vechi ştim cum că aceste popoare şi-au închipuit că soarele personificat ca zeuîn parcurgerea, rotarea sa în zodiac, în fiecare zodie ia altă mască (faţă) de animal, după cum şi-au închipuit cei vechi figurile şi constelaţiile din zodiac şi reprezintau pe cutare, ori cutare animal.

Sulzet susţine, 1781: „Ei, (românii) au obiceiuri (Gebrauche) romane, moravuri (Sitten) romană; ci au însă şi moravuri şi obiceiuri slave”. Sulzer combate comparaţia „săptămânii nebunilor” (dă termenul în româneşte) de la lăsatul postului (secului) cu Banchanahile şi Lupercaliile romane, nu pentru că această asemănare n-ar exista, dimpotrivă pentru că aceste asemănări nu se opresc la graniţele etnice.

În săptămâna lor, „nebunii”, care se numeau cu termenul românesc (ortografiat nemţeşte) Pertshiosse, umblau deghizaţi (mascaţi) cu bice în mână, lovind pe cei pe care îi întâlneau în calea lor, aprindeau focuri la care spuneau vorbe necuviincioase şi făceau alte multe nebunii şi schimonosituri hazlii”.

Turca, escrisă de Sulzer ca mască legată de sărbătorile Crăciunului nu coincide întru totul cu ţurca înregistrată (de noi) în Ţara Oltului: e vorba mai mult de un spectacol dat de o figură mascată, cu un cap şi coarne de cerb, de care atârnă o haină lungă până la piciare, pe care o urcă (deci călare) o altă figură mascată, care reprezintă un moşneag ghebos. Ei umblă pe toate străzile şi pe la

toate casele, jucând, urmaţi de un alai mare de privitori.

Turca – spune Cantemir- este „un joc închipuit  în vremurile vechi”de ură împotriva turcilor. În ziua de Crăciun se pune cuiva o căpăţână de cerbcu coarne mari, de care se leagă o mască făcută din fâşii de pânză colorată şi atât de lungi, încât acoperă şi picioarele celui ce o poartă. Peste aceasta se aşează altul, care se ace un bătrân ghebos, şi aşa străbat toate uliţele şi caseşe, jucând şi cântând cu o mulţime de lume după ei”.

În Muntenia (Walachey) se pune întrebarea dacă germanii au împrumutat turca de la români, sau romanii de la germani. Căluşarii din Transilvania au în general printre ei un tovarăş mascat, pe care-l numesc mutul, pentru că nespunând nici un cuvânt se leagă de oameni pentru a vorbi, glumi, lovindu-i sau a azvârli în ei şi a-i speria, în special la femei.

Câteodată acesta are un cap de bâtlan sau de barză, ca o mască. Ciocul poate fi mişcat printr-o sfoară, pentru a clămpăni cu el în paşii dansului şi tactul „muzicii”, realizând ceea ce s+ar putea numi „dansul mascat al căluşarilor”, cu toate că ardelenii îl întrebuinţează şi la Crăciun, ca un joc al turcii. Masca aceasta dansează de obicei singură cu paşi şi sărituri – apreciate de Sulzer ca fiind – fără tact, caracteristică, de altfel, a dansurilor româneşti.

Căluşarii jucau şi cu fete, în acest caz, fata trebuind să-i plătească jucătorului o sumă oarecare de bani. Dacă fata se sustrăgea trebuia, în percepţia căluşarilor, aruncată în aer cu un ţol.

Numărul căluşarilor era fără soţ: 7-9 sau purtau pantaloni strânşi şi cu şinoare pe picior, ca şi azi, precum şi aceiaşi clopoţei sau zurgălăi.

Despre colinde

Grigorie Moldovan afirmă despre colinde că ar purcede din Calenae –latineşti din festum calendarum. Folosind împărţirea colindelor în lumeşti şi religioase, le deosebeşte net şi în ce priveşte originea lor: cele lumeşti – ca pluguşorul, cele vânătoreşti, cele în cinstea cuiva (colindă prov. Lat. „colo,-ere – a cinsti, a adora) şi cele religioase care sunt de origine:                                                           b    -        bisericească (călugări şi dieci) şi

-                       cărturărească (texte canonice sau apocrife).

Prin această ultimă cale, ele sunt de origine slavă şi mai puţin grecească (bizantină), teză susţinută şi de alţi savanţi români înainte şi după Moldovan, ca şi – Haşdeu, Gasten, Cartojan, Rosetti etc.

(Traian Herseni, Forme străvechi de cultură poporană românească, Cap. II Probleme vechi şi noi)

Poezii

Ruina

 

Zid sau piatră?

Mușchi verde în fiece crăpătură.

O șopârlă galbenă - gazda singură.

Soarele plictisit deasupra ruinei.

 

Acesta-i adevărul.

BLAJE KONESKI 1981 

 

Punct

 

Poate că eu nu sunt decât fructul

A două linii ce se întâlnesc.

 

Eu nu am nimic.

 

Se zice: că pleci din punct,

Acolo să ajungi.

 

Eu nu știu nimic.

 

Dar cine mă va șterge?